M-am trezit, de mai multe ori decat as recunoaste la o cafea, ca ma uit la nume de branduri pentru copii ca la nume de oameni. E putin caraghios daca te gandesti rece, dar cand ai in casa un bebelus care roade tot ce prinde, si tu incerci sa alegi ceva cat mai sigur, parca nu mai cumperi doar un obiect. Cumva, cumperi si o promisiune. Iar promisiunile se vad, uneori, fix in nume.
Oli & Carol e genul de nume care iti intra in cap fara sa te forteze. Are ritm, are doua silabe care se leaga simplu, si, mai ales, suna ca doi copii care alearga prin casa cu sosete diferite. Numai ca in spatele lui nu e o intamplare, nici o gaselnita de marketing, ci o poveste destul de concreta si, tocmai de asta, simpatica.
Numele, inainte sa fie eticheta, ajunge sa fie incredere
Intr-o lume in care fiecare ambalaj tipa ca e cel mai bun, numele ramane partea care nu poate fi ascunsa. Il spui cand recomanzi ceva, il cauti in graba pe telefon, il intrebi la magazin si, daca nu esti atent, ajungi sa il murmuri si pe langa patut, cand cauti in intuneric jucaria aia care scartaie fin si linisteste copilul. Numele se lipeste de viata ta cotidiana.
La produse pentru cei mici, numele e si mai incarcat. Noi, ca parinti sau bunici, avem mania asta a sigurantei, uneori bine justificata, alteori aproape obsesiva. Vrem sa stim cine e in spatele lucrului pe care il bagam in mana copilului. Si aici intervine un mic reflex vechi: daca numele pare omenesc, parca si promisiunea pare mai controlabila. Nu e o regula, evident, dar e o pornire.
Cu Oli & Carol, primul semnal e tocmai acest aer de prenume. Nu suna ca o fabrica, nu suna ca un cod de produs. Suna ca doi oameni, iar asta, fara sa ne dam seama, ne pregateste sa cautam povestea.
Nume personale, responsabilitate personala
Cand un brand poarta nume de persoane, parca nu mai poti fugi asa usor de consecinte. Sigur, poti pune nume de om si pe un produs slab, se intampla. Dar in general, cand cineva isi pune numele pe usa, isi asuma ceva. E ca atunci cand scrii o carte si iti pui numele pe coperta. Daca e prost scrisa, nu poti da vina pe nimeni.
Aici, Oli & Carol vine dintr-un gest simplu: doua surori care au ales sa isi puna amprenta direct, fara sa inventeze un personaj.
Doua surori din Barcelona si un proiect inceput devreme
Povestea incepe in Barcelona, intr-o familie cu inclinatie spre antreprenoriat, genul acela de familie in care nu se vorbeste doar despre job, ci si despre idei, despre a incerca, despre a nu te opri la prima usa inchisa. Olimpia si Carolina, doua surori, au pornit proiectul cand erau foarte tinere, aproape la varsta la care multi abia isi dau seama ce ar vrea sa faca.
Carolina era inca la scoala, Olimpia era la universitate. Nu au pornit ca mame care isi rezolvau o problema de acasa, ci ca doua tinere care au vazut o lipsa pe piata si au simtit ca pot construi o alternativa. Asta mi se pare, sincer, partea cea mai puternica a povestii. Nu e vorba de un moft, ci de o incercare de a face ceva util si mai curat, la propriu.
Olimpia si Carolina, pe scurt Oli si Carol
Numele brandului e chiar rezumatul numelor lor. Olimpia devine Oli, Carolina devine Carol. Nici nu e nevoie de artificii ca sa intelegi de ce au ales asa. E o scurtatura naturala, o prescurtare care suna prietenos si care are ceva din felul in care iti striga cineva numele in curtea scolii.
Cand spui Oli & Carol, spui, de fapt, Olimpia si Carolina, adica doua persoane reale. Nu un concept vag, nu o marca facuta de o agentie care a tras la xerox zece idei. E semnatura lor.
Un start tineresc, dar nu naiv
E tentant sa romantizezi ideea de doua surori tinere care lanseaza un brand, dar adevarul e ca industria produselor pentru copii nu iarta prea usor. Ai standarde, ai teste, ai asteptari, ai parinti care devin detectivi cand vine vorba de materiale. Nu poti sa o iei pe scurtatura prea mult.
Din ce se vede in evolutia lor, Oli & Carol a pornit ca un proiect de design, dar a crescut rapid in zona de responsabilitate. Asta se simte si in felul in care vorbesc despre materiale, despre productie, despre ideea de a reduce plasticul in casa. Poate ca suna idealist, dar idealismul asta, cand il combini cu munca serioasa, devine destul de practic.
De unde vine combinatia Oli & Carol si de ce ramane in minte
Daca ne limitam strict la intrebare, povestea e simpla: numele e format din diminutivele celor doua surori fondatoare. Dar merita sa intram un pic mai adanc, pentru ca alegerea nu e doar un joc de litere.
Oli si Carol sunt doua nume scurte, rotunde, usor de pronuntat in multe limbi. Pentru un brand care a ajuns sa fie vandut in multe tari, asta conteaza enorm. Nu trebuie sa te chinui sa il spui, nu iti iese stramb, nu iti e rusine sa il recomanzi. In plus, are ceva afectiv in el. Nu suna ca un produs rece.
Semnul si, un pod intre doua feluri de a fi
Si acum, partea care imi place mie cel mai mult: acel si dintre ele. Nu e un detaliu de design. E o declaratie. Oli si Carol nu sunt puse alaturi la intamplare. Semnul ala spune ca e o munca in doi, un dialog continuu.
Mai e ceva subtil aici, pe care il observi abia cand ai trait o vreme cu nume de companii in jurul tau. Semnul si are o istorie intreaga in afaceri. Il vezi la firme vechi, de familie, la cabinete medicale cu doi medici, la ateliere mici in care lucreaza doi oameni si nu vor sa para mai mari decat sunt. E o formula care spune, intr-un fel, ca nu e vorba de un geniu singular, ci de o echipa. Cand esti parinte, poate ca nici nu te intereseaza teoria asta, dar simti mesajul. Daca sunt doi, poate se verifica unul pe altul. Poate se tempereaza. Poate nu se arunca cu capul inainte.
In cazul Oli & Carol, semnul si pare sa tina loc si de promisiune: nu suntem un nume inventat, suntem doua persoane care se tin una pe alta in echilibru, cu bune si cu zile mai proaste. Si asta, culmea, poate sa fie mai convingator decat o perfectiune afisata.
Cine a lucrat vreodata cu un frate sau cu o sora stie ca nu e mereu lapte si miere. Te certi, te impaci, te intelegi din priviri, te enervezi din nimic. Dar daca reusesti sa tii un proiect in viata impreuna, inseamna ca ai construit o forma rara de incredere.
In numele Oli & Carol, acel si pare sa spuna exact asta: suntem doua, dar facem un singur lucru.
Un nume facut sa circule, nu doar sa stea pe ambalaj
O chestie pe care o observi cand urmaresti branduri care cresc repede este cat de mult conteaza ca numele sa poata fi spus usor. Pare un detaliu de suprafata, dar nu e. Parintii sunt o specie grabita. Spun numele in treacat, il scriu pe lista de cumparaturi, il cauta pe net cu o mana si cu cealalta tin copilul de sub brat. Daca numele e complicat, se pierde.
Oli & Carol are avantajul unui nume care nu se impiedica in limba. Nu are sunete rare, nu are combinatii greu de pronuntat, nu are litere care se citesc diferit in functie de tara. Pentru un brand plecat din Barcelona, intr-o lume in care vrei sa ajungi in magazine din Franta, Germania, Statele Unite, poate chiar in Asia, e un mare plus.
Si mai e ceva. In Romania, numele Carol nu e strain. Il avem in istorie, il avem in carti, il avem in familie, in nume de strazi, in amintiri. Oli e mai neobisnuit, dar tocmai asta il face simpatic. Se simte ca un alint, nu ca un prenume rigid. In combinatie, se echilibreaza.
Daca stai sa te gandesti, e genul de nume pe care il poate pronunta si bunica fara sa se incurce, il poate spune si un copil de doi ani cand mai creste, iar tu, ca parinte, nu te simti de parca rostesti o parola.
Cum se leaga numele de ideea de natura si de primele explorari ale copilului
Cand spui Oli & Carol, nu spui doar doua persoane. Spui si o estetica. Spui o linie de produse inspirate din fructe, legume, elemente din natura, jucarii care arata ca o lamaie, un avocado, o ridiche sau un morcov. E amuzant, dar e si inteligent.
Un copil mic nu intelege concepte abstracte. Intelege forme, culori, texturi, temperaturi. Intelege ce poate apuca, ce poate roade, ce il calmeaza. Iar un obiect care seamana cu ceva real, cu o forma simpla din natura, se prinde mai usor de mintea lui.
Mai e ceva. Parintii, fara sa ne dam seama, ne proiectam valorile in obiectele astea. Daca o jucarie arata ca un fruct, parca iti spune si tie, adultului: ai putea sa ramai aproape de lucrurile simple. Nu e un mesaj urlat, e o sugestie.
Barcelona, tarabe, culori si un fel de a privi lumea
Nu pot sa nu leg povestea asta de orasul din care vine. Barcelona are pietele ei, cu fructe puse ca intr-un tablou, cu legume care par ca au fost spalate special pentru privirea turistului, chiar daca, in realitate, sunt pentru cineva care gateste acasa. Ai miros de citrice, ai rosu de rosii, ai verde crud, ai un fel de bucurie vizuala care, fara sa vrei, iti intra in cap.
Cand vezi jucariile Oli & Carol in forma de avocado, de lamaie, de broccoli, parca iti vine sa spui ca nu e intamplator. E un tip de inspiratie care miroase a Mediterana, a obiceiul de a avea pe masa ceva proaspat, a educatia aia simpla in care natura nu e un concept, e ce ai in cos.
Aici, numele brandului se leaga iarasi de poveste. Doua surori, doua prenume, un oras care le da culori, si ideea de a transforma aceste culori in obiecte pe care le tine un copil in mana. Nu e nici metafora pretioasa, e doar un fir logic. Cand traiesti intr-un loc in care tarabele sunt atat de vii, designul tau devine, fara sa vrei, mai viu.
Fructele si legumele ca limbaj universal
E curios cum un avocado sau o portocala nu mai sunt de mult doar mancare. Au devenit semne, pictograme, emoticoane, decor. In lumea parintilor, fructele si legumele sunt si un soi de mesaj: vrem sa crestem copilul cu gusturi bune, cu obiceiuri bune, cu ceva mai sanatos.
Cand o jucarie arata ca un fruct, copilul nu invata automat sa manance acel fruct, sa fim seriosi. Dar invata familiaritate. Il vede, il atinge, il asociaza cu ceva placut. Si asta, in timp, poate conta. Nu ca o formula magica, ci ca o picatura.
Cauciucul natural, intre fascinatie si responsabilitate
Cauciucul natural are si el o poveste, mult mai veche decat brandul. A venit dintr-o lume in care oamenii incercau sa faca materiale elastice fara sa aiba plastice. A calatorit din zone tropicale in fabrici, a fost folosit in tot felul de lucruri, de la anvelope la manusi, pana cand cineva s-a gandit ca ar putea fi si baza pentru obiecte de copii.
Ceea ce conteaza aici, pentru un parinte, e partea simpla: cauciucul natural poate fi placut la atingere si, daca e prelucrat corect, poate fi sigur. Are o elasticitate care amortizeaza, are o textura care se prinde bine in mana, si are un miros discret, specific, pe care unii il iubesc, altii se obisnuiesc cu el dupa cateva zile.
In acelasi timp, cauciucul natural nu e un pretext pentru a inchide ochii. E nevoie de standarde, de pigmenti siguri, de o productie corecta. Aici intervine diferenta dintre un produs care se lauda si unul care chiar isi face treaba.
Lucru manual, dar cu cap
Se vorbeste mult despre lucruri facute manual si, uneori, termenul asta e folosit ca un fel de scuza pentru orice imperfectiune. La jucarii pentru bebelusi, manualul trebuie sa fie un manual disciplinat. Sa fie controlat.
La Oli & Carol, ideea de produs pictat manual are sens nu pentru ca ar suna romantic, ci pentru ca evita anumite procese industriale agresive si permite un control mai atent al detaliilor. Sigur ca pot aparea variatii mici, un ton de culoare un pic diferit, o urma fina. Dar tocmai variatiile astea iti amintesc ca nu ai in mana ceva turnat in serie fara grija.
Cum se simte asta in viata de zi cu zi
Mi s-a intamplat in parc sa vad o mama care scotea din geanta o jucarie in forma de leguma, si copilul ei, de vreo opt luni, a luat-o imediat si a inceput sa o roada cu o seriozitate de adult care mesteca un gand greu. Mama a zambit, si a zis, aproape ca pentru ea: macar stiu ca nu roade plastic.
Replica e simpla, dar spune tot. Pentru ca fix asta cautam, de multe ori. Un pic de liniste in cap.
Numele Oli & Carol, in momentele astea, nu mai e un branding. Devine un cuvant care iti aminteste de motivul pentru care ai ales acel obiect. Nu pentru ca era la moda, ci pentru ca te-ai gandit la siguranta, la material, la ce intra in gura copilului.
Si uite cum povestea numelui se leaga de povestea materialului. Prenumele lor devin, fara sa isi propuna neaparat, un fel de garantie emotionala: sunt oameni in spate, nu doar o linie de productie fara chip.
De la hevea la jucaria din mana copilului
Materialul de baza pentru produsele Oli & Carol este cauciucul natural, obtinut din copacul numit hevea. Asta schimba tot. Cauciucul natural are o textura specifica, usor elastica, calda, nu are senzatia aceea de plastic rigid care scapa din mana. Pentru un bebelus care exploreaza lumea mai mult cu gura decat cu ochii, senzatia asta conteaza.
Sunt multe branduri care vorbesc despre natural, dar la Oli & Carol naturalul nu e doar un cuvant pus pe eticheta. E chiar esenta produsului. Se vede in felul in care sunt facute, in faptul ca sunt pictate manual, in ideea de a evita substantele problematice.
Nu vreau sa sun ca un manual, dar asta e realitatea: in primii ani, copilul mesteca, linge, roade. Iar noi, adultii, ar trebui sa fim ceva mai atenti la ce ii dam in mana. Nu paranoia, doar atentie.
Apropo de asta, daca vrei sa vezi descrieri si detalii dintr-o perspectiva mai apropiata de experienta parintilor de la noi, merita aruncat un ochi pe pagina despre jucarii naturale pentru bebelusi, fiindca explica destul de clar de ce lumea le cauta.
Numele si povestea sigurantei, dincolo de estetica
O intrebare care apare mereu in casele cu bebelusi e foarte simpla si foarte practica: se poate curata usor? A intrat apa inauntru? A prins miros? A prins mucegai? Pare banal, dar cine a scos vreodata o jucarie de baie dintr-un colt uitat stie exact despre ce vorbesc.
Un element care a devenit semnatura la Oli & Carol este ideea de jucarie dintr-o singura bucata, fara orificii prin care sa intre apa. E o chestie tehnica, dar efectul e foarte concret. Nu se creeaza acel spatiu umed in care bacteriile si mucegaiul se simt ca la spa.
E genul de detaliu care nu te impresioneaza la prima vedere, dar dupa cateva luni cu un copil care arunca orice in cada, incepi sa ii vezi valoarea. Si atunci numele brandului, acel Oli & Carol, capata greutate. Nu mai e doar un nume dragut, e asociat cu un criteriu de siguranta.
De ce conteaza simplitatea pentru un bebelus
Noi, adultii, avem tendinta sa credem ca jucaria buna e cea care face multe. Sa lumineze, sa cante, sa aiba zece butoane. Dar bebelusul nu are nevoie de spectacol. Are nevoie de explorare.
O forma simpla, o textura placuta, o dimensiune potrivita pentru mana mica si, uneori, o culoare care nu iti oboseste ochii. Asta e suficient pentru joaca serioasa a unui copil mic.
Chiar daca aici vorbim despre nume, nu pot sa nu spun ca numele Oli & Carol se potriveste perfect pe aceasta filozofie. E scurt, simplu, fara zorzoane. Exact cum sunt si jucariile lor, in esenta.
Povestea din spatele numelui e si o poveste despre doua personalitati
Oricine a crescut cu frati stie ca, desi esti din aceeasi casa, ajungi sa fii foarte diferit. Unul e calculat, altul e impulsiv. Unul are rabdare la detalii, altul vede imaginea mare. Si, sincer, intr-un business, tocmai diferentele astea te salveaza.
In felul in care isi descriu rolurile, se vede ca nu sunt doua persoane identice. Una se ocupa mai mult de produs, vanzari, logistica, cealalta are zona ei de creatie, comunicare, imagine. Nu e o reteta universala, dar e o impartire care are sens.
Aici, iarasi, numele se potriveste. Oli & Carol nu e un nume in care una o eclipseaza pe cealalta. Nu e Oli cu Carol in paranteza. Sunt impreuna, la acelasi nivel, si asta e un mesaj destul de rar intr-o lume in care de multe ori cineva vrea sa fie figura centrala.
De la prenume la fel de a fi in lume
Ceea ce mi se pare interesant e ca numele lor nu a fost ascuns dupa o denumire abstracta. Asta spune ceva despre curaj. Cand iti pui numele, te expui. Te pot critica, te pot lauda, te pot cauta.
Pentru parinti, asta se traduce simplu: simti ca ai cui sa ii ceri socoteala, macar in plan simbolic. Sigur, nu o sa suni la Barcelona sa intrebi de ce jucaria ta a ajuns cu o pata de pigment, dar ideea de responsabilitate ramane.
Cum s-a nascut, de fapt, brandul, si de ce conteaza in povestea numelui
Oli & Carol nu s-a nascut dintr-o strategie rece, ci dintr-o descoperire. La un moment dat, fetele au dat peste cauciucul natural si au inteles ca pot face ceva diferit intr-o piata dominata de plastic. Asta a fost scanteia.
Cand spui azi Oli & Carol, spui un brand cu produse in multe tari, cu colaborari, cu colectii. Dar la inceput a fost, probabil, un amestec de entuziasm si teama. Genul acela de teama buna, care te tine treaz si te obliga sa verifici lucrurile de doua ori.
Si aici numele are un rol. In perioada de inceput, un nume personal te ajuta sa ramai ancorat. Nu poti sa te ascunzi dupa un concept. Daca ai dat-o in bara, ai dat-o in bara tu.
De ce numele Oli & Carol se potriveste atat de bine cu perioada bebelusiei
Bebelusul traieste in fragmente. Nu are povesti lungi, are momente. Un zambet dimineata, o criza de plans, o baita, o gingie care il doare, un somn scurt, un alt somn si mai scurt. Totul e un colaj.
In colajul asta, numele scurte se lipesc mai bine. Le spui repede, le retii repede. Iar Oli & Carol e, intr-un fel, un nume care se potriveste cu ritmul asta. Nu te obliga sa te opresti. Curge.
Mai e si muzicalitatea. Oli, doua silabe, Carol, doua silabe. E o simetrie care, fara sa vrem, ne place. Suntem facuti sa iubim simetriile, chiar daca nu constientizam.
Efectul de familiaritate
Cand un nume suna ca doua prenume, ai impresia ca stii deja ceva despre el. Nu stii, de fapt, dar creierul iti joaca o festa. Ti-l face familiar.
Iar in parenting, familiaritatea e o moneda scumpa. Traim cu oboseala, cu griji, cu prea multe informatii. Ne agatam de lucruri care par simple si clare.
Numele si estetica retro, fara stridente
Un detaliu care apare des cand te uiti la produsele lor este inspiratia din designul anilor 60 si 70. Nu e un retro incarcat, nu e kitsch, e mai degraba o nostalgie calma. Culori moi, forme curate, nimic agresiv.
Si iarasi, numele se potriveste. Daca brandul s-ar fi numit ceva tehnic, cu multe consoane, poate ar fi parut rece. Dar Oli & Carol e moale la auz, cum sunt si culorile lor.
Nu spun ca asta a fost calculat, desi poate a fost, cine stie. Dar rezultatul e coerent, iar coerenta, in ochii unui parinte, e un semn bun.
Oli & Carol si joaca serioasa a copilului mic
Unii oameni au impresia ca joaca e pauza de la viata. La copil, joaca e viata. E felul lui de a invata, de a-si antrena mana, ochiul, urechea, curiozitatea. E felul lui de a simti ca are control.
Cand un bebelus apuca o jucarie, o strange, o scapa, o cauta cu ochii, o baga in gura, el isi construieste o harta interioara. Nu invata cu definitii. Invata cu repetitii, cu senzatii.
Din punctul asta de vedere, jucariile simple sunt, paradoxal, cele mai puternice. Ii lasa loc copilului sa faca el restul. Nu ii dau totul de-a gata.
Mestecatul nu e moft, e etapa
Perioada dentitiei poate fi un mic infern in unele case. Parintii isi dau seama brusc ca durerea aia mica in gingie poate schimba toata atmosfera. Copilul nu stie sa spuna ce il doare, stie doar sa se agite.
O jucarie buna pentru mestecat nu face minuni, sa nu exageram, dar poate calma. Poate oferi o presiune blanda pe gingie. Poate distrage. Si poate fi, uneori, diferenta dintre un plans continuu si un moment de liniste.
In plus, cand jucaria e placuta la atingere si sigura, parintele se relaxeaza. Iar relaxarea parintelui se simte in copil, mai mult decat ne place sa recunoastem.
Povestea numelui nu se opreste la origini, ci continua cu fiecare familie
Aici e partea frumoasa, si poate un pic sentimentala, dar nu ma pot abtine. Un brand devine cu adevarat brand atunci cand intra in casele oamenilor si devine parte din rutina lor.
Cand Oli & Carol ajunge in casa ta, numele nu mai e doar al surorilor din Barcelona. Devine un cuvant pe care il asociezi cu copilul tau, cu perioada aia ciudata in care zilele trec greu si anii trec repede. Devine o amintire.
Poate peste ani, cand gasesti jucaria intr-o cutie, nu o sa te gandesti la marketing, nici la hevea. O sa te gandesti la copilul tau cu dintii lui mici si cu rasul lui. Si atunci numele, din doua prenume, devine un fel de capsa afectiva.
Obiectele mici care raman
Nu toate jucariile raman. Multe se pierd, se rup, se uita. Dar unele au o rezistenta ciudata. Le tii pentru al doilea copil, le dai mai departe, le pui intr-o punga cu lucruri care nu te lasa sa le arunci.
De multe ori, nu e pentru ca sunt scumpe. E pentru ca sunt legate de o perioada.
Oli & Carol, prin felul in care si-a construit identitatea, se potriveste pe acest tip de obiect. Simplu, curat, cu o poveste care nu se ofileste repede.
Ce spune, de fapt, numele despre intentia brandului
Cand cineva isi pune numele pe un produs pentru copii, spune fara cuvinte: ma intereseaza ce pui tu in mana copilului tau. Sigur, nu e o garantie absoluta, dar e un semn.
Oli & Carol, ca nume, spune si altceva: suntem doua, suntem aici, ne asumam. Nu e un nume de laborator, e un nume de familie.
Si daca te uiti la cum s-a construit brandul, vezi ca numele a fost doar prima caramida. Apoi au venit materialele, procesul, designul, mesajul de sustenabilitate.
Nu trebuie sa fii perfect ca sa fii credibil. Trebuie sa fii coerent. Iar in cazul lor, numele si produsul merg pe acelasi drum.
Cand numele devine un filtru rapid, in haosul de zi cu zi
Sunt parinti care citesc etichete ca pe contracte. Sunt si parinti care cumpara din fuga, intre doua intalniri, cu copilul in brate, cu telefonul care suna, cu mintea in alta parte. Adevarul e ca cei mai multi suntem undeva la mijloc, intr-o combinatie de grija si oboseala.
In momentele acelea, numele joaca rolul unui filtru rapid. Nu e rational sut la suta, dar functioneaza. Daca un nume iti inspira apropiere, ai mai multa rabdare sa cauti informatii despre produs. Daca un nume iti suna agresiv sau fals, il lasi jos, chiar daca nu stii exact de ce.
Oli & Carol are avantajul ca nu cere efort. Il tii minte dupa ce l-ai vazut o data. Si, poate mai important, iti sugereaza o poveste de familie, nu o corporatie fara chip. Stiu, si corporatiile pot face produse bune, iar micile branduri pot da gres, nu idealizez. Dar pentru psihologia unui parinte, faptul ca ai doua prenume pe ambalaj conteaza.
Daca vrei o explicatie mai practica, e cam asa: cand ai un nume care suna a oameni, te gandesti automat la intentie. Te intrebi ce au vrut sa faca oamenii aia. Cand ai un nume care suna a cod, te gandesti automat la profit. Sigur ca si la oameni e profit, e business, nu suntem copii. Dar ordinea in care iti vin gandurile se schimba.
Iar ordinea asta conteaza, pentru ca de acolo se nasc deciziile.
Un gand mai personal, fara moralism
Eu nu cred ca exista jucaria perfecta. Cred ca exista jucaria potrivita pentru copilul tau, in momentul ala. Ce il calmeaza pe unul il enerveaza pe altul. Ce i se pare interesant azi, maine devine plictisitor.
Dar cred ca exista si o atitudine buna: sa alegi cu discernamant, sa nu te lasi dus de zgomotul publicitatii, sa cauti materiale mai curate, sa te gandesti un pic la igiena, la siguranta, la ce intra in gura copilului.
In sensul asta, povestea din spatele numelui Oli & Carol imi place pentru ca e simpla si, tocmai de asta, credibila. Doua surori, doua prenume, un proiect. Si un semn mic, intre ele, care spune ca totul se face impreuna.
Daca ar fi sa rezum intr-o singura imagine, as spune asa: numele Oli & Carol e ca o eticheta cusuta pe o haina de copil, una buna, pe care o mostenesti si o dai mai departe. Nu e perfecta, poate are o urma de joaca pe maneca, dar tocmai urma aia iti aminteste ca a fost purtata cu sens.
