Am stat de multe ori cu mâna pe telefon, căutând bilete de avion, și m-am oprit brusc. Mă gândeam: stai, poate ar fi mai simplu să iau mașina și gata. Să plec când vreau, să opresc la o cafea pe unde am chef, să nu depind de orare. Sună tentant, nu? Dar apoi îmi aminteam de ultima dată când am condus vreo 12 ore și am ajuns la destinație cu spatele rupt și cu nervii la pământ.
Chestia e că întrebarea asta, dacă merită sau nu să-ți iei mașina personală într-o călătorie lungă prin Europa, nu are un răspuns universal. Depinde de o grămadă de lucruri. Dar hai să vorbim despre ele, că poate te ajut să-ți clarifici și tu situația.
Ce-i cu transportul ăsta din ușă în ușă?
Hai să lămurim un pic termenii, că poate nu toată lumea știe despre ce vorbim. Când zici transport door-to-door, te referi la o formă de deplasare în care cineva vine, te ia de acasă, și te duce fix unde trebuie să ajungi. Fără să te chinui tu cu autobuze, metrouri, taxiuri sau alte complicații.
Adică, practic, te ridici dimineața, îți iei valizele, cobori în fața blocului și hop, e cineva acolo care te duce. Fie la aeroport, fie direct la destinație, dacă vorbim de curse mai lungi. Și când ajungi într-un loc necunoscut, nu mai stai să cauți stația de taxi sau să descifrezi hărțile transportului public.
Americanii fac asta de zeci de ani, mai ales pentru deplasările spre aeroporturi. La noi în Europa a prins mai greu, dar acum a explodat treaba. Și sincer, văd de ce.
Farmecul mașinii proprii și partea mai puțin plăcută
Uite, eu înțeleg perfect de ce mulți se încăpățânează să meargă cu mașina lor. E confortabil, e familiar, știi exact ce te așteaptă. Dai drumul la muzica ta, oprești când vrei la o shaorma, fumezi dacă ai chef, nu întreabă nimeni nimic. E un soi de libertate pe care n-o ai în avion sau în tren.
Și dacă pleci cu familia sau cu gașca, costurile se împart frumos și pare că iese mai ieftin. Pare.
Că apoi vine realitatea. Un drum de 1500 de kilometri înseamnă cel puțin 12-15 ore la volan, fără opriri lungi. Adică o zi întreagă în care nu faci altceva decât să conduci. Și când ajungi, nu mai ai chef de nimic. Vreau să zic, am trecut prin asta, și nu e plăcut.
Am un prieten, Radu, care anul trecut a zis că merge cu mașina din București până în Barcelona. Zicea că vrea să vadă și peisajele, să facă niște poze, să fie o aventură. A ajuns după vreo trei zile, cu două nopți dormite în mașină pe la benzinării, și când a văzut marea, tot ce-și dorea era un pat. N-a mai vizitat nimic două zile.
Și asta fără să punem la socoteală cât a cheltuit pe motorină, vignete prin Ungaria și Austria, taxe de autostradă în Italia, parcări. Când a făcut calculul la final, i-a ieșit mai scump decât dacă ar fi zburat și ar fi închiriat o mașină acolo pentru excursii.
Ce opțiuni ai în ziua de azi
Europa s-a schimbat mult în ultimii ani când vine vorba de transport. Zborurile low-cost te duc aproape oriunde pentru bani de nimic, dacă ești flexibil cu datele. Trenurile de mare viteză sunt o bijuterie, mai ales dacă mergi prin Franța sau Germania. Și autocarele alea noi, cu scaune late și Wi-Fi, chiar nu-s rele pentru distanțe medii.
Problema e că ajungi într-un aeroport sau într-o gară și de acolo ce faci? Cum ajungi la hotel sau la adresa unde stai? Aici intervine partea cu serviciile de transfer.
Și cred că aici transportul door to door in Europa își arată cel mai bine utilitatea. Te ia cineva de acasă, te urcă într-un microbuz sau într-o mașină, și te lasă direct unde ai treabă. Fără să stai să cauți conexiuni, fără să tragi de bagaje prin locuri necunoscute. Pentru mulți români care merg des în Germania, Austria sau Franța, a devenit deja varianta preferată.
Hai să facem niște calcule concrete
Că tot vorbim, hai să luăm un exemplu real. Vrei să ajungi de la Cluj la Viena. Cu mașina, ai cam 600 de kilometri. Să zicem că ai un consum rezonabil, vreo 7 litri la sută. Asta înseamnă undeva la 42 de litri de carburant. La prețurile de acum, vorbim de 300-350 de lei doar pe combustibil.
Dar stai că nu s-a terminat. Vigneta pentru Ungaria, vigneta pentru Austria, cam 40-50 de euro în total. Parcarea în Viena, dacă stai vreo câteva zile, te poate costa lejer 80-100 de euro. Poate și mai mult, depinde unde lași mașina.
Deci, făcând un calcul rapid, pentru drumul dus dai undeva la 500-600 de lei. Și n-am pus uzura mașinii, roțile, uleiul, eventuale reparații dacă pățești ceva pe drum. Astea se adună în timp.
Acum, un bilet de avion Cluj-Viena în extrasezon poate costa sub 50 de euro. Dus-întors, sub 100. Adaugi un transfer de la aeroport și ai rezolvat problema cu mult mai puțină bătaie de cap. Da, poate că nu e la fel de flexibil ca mașina ta, dar la banii ăștia, chiar contează atât de mult?
Timpul și cum îl folosești
Uite ceva la care nu prea ne gândim când planificăm călătoriile: cât timp pierdem efectiv pe drum. Cu mașina, Cluj-Viena durează vreo 7-8 ore dacă ai noroc cu traficul. Cu avionul, în 50 de minute ești acolo. Chiar dacă pui check-in-ul, controlul de securitate și transferul de la aeroport, tot economisești jumătate de zi.
Și mai e un aspect pe care eu îl consider important. Calitatea timpului petrecut în călătorie. La volan trebuie să fii mereu atent, să te concentrezi, să reacționezi. E obositor, chiar dacă nu-ți dai seama imediat. Într-un avion sau într-un microbuz condus de altcineva, poți să citești, să dormi, să te uiți pe geam fără griji. Sau să lucrezi pe laptop dacă ai treabă urgentă.
Pentru mine, diferența asta a devenit decisivă. Am ajuns să prefer să plătesc un pic mai mult și să ajung odihnit, decât să economisesc câțiva lei și să fiu zombi primele două zile de vacanță.
Când totuși mașina rămâne alegerea bună
Nu vreau să par că demonizez mașina personală, pentru că n-ar fi corect. Sunt situații în care chiar e varianta cea mai bună.
Dacă pleci într-un road trip și vrei să explorezi mai multe locuri, să te oprești unde îți place, să schimbi planurile din mers, atunci mașina e perfectă. Sau dacă ai bagaje mari, echipamente de camping, biciclete, animale de companie. Încearcă să urci cu toate astea într-un avion low-cost și o să vezi ce-ți iese.
Familiile numeroase au și ele un avantaj cu mașina. Când sunteți cinci sau șase persoane, costul biletelor de avion se adună și brusc mașina pare mult mai atractivă. Mai ales dacă aveți și copii mici care au nevoie de scaune speciale, jucării, gustări, toate lucrurile alea care fac călătoriile cu cei mici un pic mai complicate.
Și apoi, sunt zone în Europa care pur și simplu nu sunt bine conectate cu transportul public. Sate din Toscana, cătune din Provence, insule grecești mai mici. Acolo, fără mașină, ești cam blocat.
Și mediul? Contează și asta?
Nu pot să nu menționez și partea ecologică, deși știu că nu toată lumea pune asta în topul priorităților. Dar dacă te interesează, ia în calcul că o mașină care face mii de kilometri lasă o amprentă de carbon destul de mare.
Trenurile, mai ales cele de mare viteză din Franța sau Germania, sunt mult mai prietenoase cu mediul. Multe funcționează deja pe energie din surse regenerabile. Iar transportul partajat, gen microbuzele de curse lungi, e mai eficient decât zece mașini care fac același drum separat. Logic, nu?
Avioanele au și ele problemele lor cu poluarea, dar per pasager și per kilometru, nu ies chiar atât de rău pe distanțe mari. Oricum, dacă ești genul care se gândește la chestiile astea, probabil că deja ai făcut niște calcule în cap.
Câteva lucruri practice înainte să decizi
Dacă te gândești serios să lași mașina acasă, verifică mai întâi ce opțiuni ai pe ruta ta. Nu toate destinațiile sunt la fel de bine deservite. Uneori trebuie să fii creativ cu combinațiile: poate un avion până într-un hub mare, apoi un tren sau un transfer până la destinația finală.
Gândește-te și la bagaje. Zborurile low-cost pot deveni scumpe dacă ai nevoie de geamantan mare. Serviciile de transfer cu microbuz sunt de obicei mai relaxate cu bagajele, că oricum ai spațiu.
Ia în calcul și cu cine călătorești. Bunicii sau persoanele care au probleme cu mersul pe jos pot avea nevoie de asistență suplimentară. Nu-i același lucru să cobori dintr-un avion și să traversezi un aeroport imens ca să ajungi la taximetrie, versus să te aștepte cineva fix la ușa avionului sau la ieșirea din gară.
Ce am învățat eu din experiență
Am făcut destule călătorii lungi cu mașina ca să-mi dau seama că nu mai e pentru mine. Nu zic că n-a fost fain uneori, că am avut și momente plăcute, opriri spontane în locuri frumoase, conversații lungi cu cine eram în mașină. Dar per total, ajungeam mereu frânt.
Ultima oară când am mers cu mașina până în Italia, am stat o zi întreagă să mă recuperez înainte să am energie să ies din cazare. Practic, am pierdut o zi de vacanță doar pentru că am vrut să economisesc niște bani pe biletul de avion.
De atunci am schimbat abordarea. Acum prefer să zbor sau să iau un serviciu de transport care mă duce direct. Da, plătesc un pic mai mult uneori. Dar vacanța mea începe din momentul în care urc în avion sau în microbuz, nu abia când ajung la destinație epuizat.
Cum arată viitorul
Europa investește serios în transport. Se extind rețelele de trenuri rapide, apar aeroporturi regionale noi, iar aplicațiile care combină mai multe mijloace de transport într-un singur bilet devin tot mai bune. În câțiva ani, probabil o să fie și mai ușor să călătorești fără mașină proprie.
Și se vorbește tot mai mult despre mobilitate ca serviciu. Adică nu mai ai nevoie să deții o mașină, ci doar să ai acces la transport când îți trebuie. Pentru cei din orașe mari, asta deja e realitate. Pentru noi ceilalți, vine treptat.
Pentru românii care vor să ajungă în Vest, asta înseamnă că opțiunile se înmulțesc. Concurența crește, prețurile devin mai accesibile, calitatea serviciilor se îmbunătățește. E un moment bun să încerci altceva decât mașina ta.
Deci, ce faci?
Merită să renunți la mașină? Sincer, cred că pentru majoritatea călătoriilor lungi, da. Nu pentru că mașina ar fi ceva rău, ci pentru că alternativele au ajuns să fie prea bune ca să le ignori.
Încearcă măcar o dată. Ia un zbor combinat cu un transfer sau un serviciu complet de transport. Vezi cum te simți. Compară cu ultima ta călătorie lungă la volan.
Eu am renunțat treptat la ideea că mașina mea e indispensabilă. Și n-am regretat. Am descoperit că vacanța poate să înceapă din momentul în care pleci de acasă, nu abia când ajungi undeva mort de oboseală. Pentru mine, asta face diferența.
