Extrasul de cont are un talent aparte de a te face să te simți mai bogat decât ești. La scadență, cifra e mai mare decât cea de la început, dobânda apare cu plus și totul pare în regulă. Banca îți numără însă leii, nu și ce poți cumpăra cu ei.
Pornești de la dobânda brută din contract și scazi impozitul de 10% reținut de bancă, ca să afli dobânda netă. Apoi împarți 1 plus dobânda netă la 1 plus rata inflației din aceeași perioadă și scazi 1 din rezultat. Cifra obținută arată cu cât a crescut sau a scăzut puterea de cumpărare a banilor tăi.
Ce înseamnă randamentul real al unui depozit?
Randamentul real al unui depozit este câștigul măsurat în putere de cumpărare, nu în lei. El îți spune dacă la scadență poți cumpăra mai mult decât puteai în ziua în care ai semnat, după ce ai plătit impozitul și după ce prețurile și-au făcut treaba.
Diferența pare o subtilitate de manual până când o pui pe hârtie. Un leu din septembrie 2025 și un leu din septembrie 2026 au același nume și aceeași valoare tipărită pe bancnotă. La casa de marcat însă nu mai valorează la fel, iar depozitul tău trăiește exact în intervalul dintre cele două momente.
Cifra din contract se numește dobândă nominală. E cât se poate de concretă, pentru că banca chiar îți plătește banii aceia, dar nu spune nimic despre lumea din jurul lor. Randamentul real face legătura dintre suma din cont și ce se întâmplă între timp în magazine, la pompă sau pe factura de întreținere.
De unde vine ideea
Distincția dintre dobânda nominală și cea reală a fost formalizată de economistul american Irving Fisher, care a dezvoltat-o pe larg în lucrarea „The Theory of Interest”, publicată în 1930. Relația care îi poartă numele, ecuația lui Fisher, e folosită și astăzi de băncile centrale și de fondurile de pensii. O poate folosi, la fel de bine, oricine are câțiva lei puși deoparte și un calculator pe telefon.
Mie mi se pare una dintre puținele formule din economie care chiar merită ținute minte. Nu cere nimic mai complicat decât o împărțire. Te scoate din iluzia cifrei mari și te obligă să te uiți la ce contează de fapt.
Dobânda afișată și dobânda care ajunge efectiv la tine
Dobânda care ajunge în contul tău este dobânda brută minus impozitul de 10% pe care banca îl reține automat. Un depozit anunțat cu 7% pe an îți aduce în realitate 6,3%, iar calculul randamentului real pornește de la această cifră, nu de la cea din reclamă.
Impozitul reținut la sursă
Codul fiscal al României, adoptat prin Legea nr. 227/2015, prevede pentru persoanele fizice rezidente o cotă de 10% pe veniturile din dobânzi, cotă valabilă la data actualizării acestui text. Banca îl calculează și îl virează ea, așa că pentru dobânzile obișnuite nu ai nimic de depus la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). Comoditatea are și un efect mai puțin vizibil, pentru că mulți oameni nu mai observă că suma creditată la scadență e mai mică decât ar fi indicat dobânda din ofertă.
Regula practică e să înmulțești dobânda brută cu 0,9. La 7% brut rămâi cu 6,3%, iar la 5% brut cu 4,5%. Mai departe lucrezi doar cu cifra netă. Orice altceva îți umflă rezultatul.
Depozitele mai scurte de un an
Procentul din oferta băncii este aproape întotdeauna exprimat pe an, chiar și la un depozit pe trei luni. Asta înseamnă că 7% pe trei luni nu îți aduce 7%, ci aproximativ un sfert din el, adică 1,75% brut și 1,575% net. Confuzia apare des la primul depozit, iar la scadență vine și mirarea că dobânda e „mică”.
Mai e un detaliu tehnic, din cele care se văd abia în contract. Unele bănci calculează dobânda pe numărul exact de zile raportat la un an de 365 de zile, altele pe un an convențional de 360. Pe sume mici diferența e neglijabilă, dar când compari două oferte aproape identice poate înclina balanța.
Prelungirea automată și dobânda la dobândă
Când alegi prelungirea cu capitalizare, dobânda netă se adaugă la sumă și produce la rândul ei dobândă. Patru depozite succesive pe trei luni la 7% pe an dau după douăsprezece luni un randament net de aproximativ 6,45%, puțin peste cele 6,3% ale unui depozit pe un an cu aceeași dobândă. Calculul se face ridicând 1 plus dobânda netă pe perioadă la puterea numărului de perioade și scăzând 1.
Aici e și capcana. La fiecare prelungire, banca aplică dobânda în vigoare în acel moment, care poate fi mai mică decât cea de la început. Avantajul capitalizării e deci unul teoretic până când vezi ce dobândă primești efectiv la fiecare reînnoire.
Formula care desparte câștigul de iluzie
Randamentul real se calculează cu formula (1 + dobânda netă) / (1 + rata inflației) – 1. Varianta rapidă, adică dobânda netă minus inflația, dă un rezultat apropiat cât timp ambele cifre sunt mici, dar greșește tot mai mult pe măsură ce inflația urcă.
De ce împarți în loc să scazi?
Inflația nu roade doar suma inițială, ci și dobânda pe care o primești la final. Scăderea simplă ignoră acest efect, iar împărțirea îl include. La 6,3% net și 6,2% inflație, diferența dintre cele două metode e de ordinul sutimilor, deci poți folosi liniștit oricare variantă.
Lucrurile se schimbă la inflație mare. Cu 6,3% net și o inflație de 16%, scăderea îți dă o pierdere de 9,7%, iar formula exactă una de aproximativ 8,4%. Tot pierdere rămâne, dar dacă pe baza ei iei o decizie, e bine s-o ai pe cea corectă.
Pașii calculului, unul câte unul
Dacă vrei să refaci calculul pe propriul depozit, ordinea e aceasta.
- Notează dobânda anuală brută din contract și durata depozitului.
- Transformă-o în dobândă netă pe perioadă, înmulțind cu 0,9 și, la depozitele mai scurte de un an, cu fracțiunea de an.
- Caută inflația din aceeași perioadă, de la luna deschiderii până la luna scadenței.
- Împarte 1 plus dobânda netă la 1 plus inflația, scade 1 și înmulțește cu 100 ca să obții procentul.
Rezultatul pozitiv înseamnă că ai câștigat putere de cumpărare. Unul negativ înseamnă că, deși ai mai mulți lei, cu ei cumperi mai puțin decât cu suma de la început.
Ce inflație pui în calcul?
Pentru un depozit deja încheiat folosești rata anuală a inflației măsurată de Institutul Național de Statistică (INS) între luna în care l-ai deschis și luna scadenței. Pentru unul pe care abia îl deschizi, lucrezi cu o estimare a inflației viitoare, cum sunt prognozele Băncii Naționale a României (BNR).
Cifrele din comunicatul INS și care dintre ele contează
Potrivit INS, rata anuală a inflației în august 2026, comparativ cu august 2025, a fost de 6,2%. Același comunicat arată o rată medie pe ultimele douăsprezece luni de 9,5% și o inflație de 4,6% de la începutul anului. Toate sunt corecte, doar că răspund la întrebări diferite.
Pentru un depozit pe un an deschis în august 2025, cifra potrivită este 6,2%, pentru că ea compară prețurile din luna scadenței cu cele din luna deschiderii. Rata medie de 9,5% compară nivelul mediu al prețurilor din două perioade de câte un an și e utilă în alte analize, nu în aceasta. E o confuzie frecventă și de înțeles, fiindcă ambele cifre apar în același titlu de știre.
Inflația de mâine pentru decizia de azi
Când deschizi un depozit acum, inflația care îl va eroda nu s-a produs încă. BNR a revizuit în august 2026 prognoza pentru finalul anului la 6,1%, de la 5,5%, și estimează o inflație de 3,4% la sfârșitul lui 2027. Un depozit pe douăsprezece luni deschis în septembrie 2026 se va încheia undeva între aceste două repere.
Prognozele sunt instrumente utile, nu promisiuni. Chiar exemplul de mai sus arată cât de repede se pot schimba, cu o corecție de peste jumătate de punct procentual în câteva luni. Eu prefer să fac calculul pe două scenarii, unul optimist și unul prudent, și să mă uit dacă depozitul rămâne pe plus în amândouă.
Inflația ta, nu a statisticii
Rata INS descrie un coș mediu de consum, nu coșul tău. Potrivit aceluiași comunicat, serviciile s-au scumpit în ultimul an cu 11,28%, în timp ce alimentele au crescut cu doar 2,62%. O gospodărie care plătește chirie, abonamente și transport simte o inflație mai mare decât cea oficială, iar una care cheltuie mai ales pe alimente poate simți una mai mică.
Mecanismul din spatele acestei diferențe, adică ajustarea prețurilor la clienți, discutată pe AfacereaZilei.ro, explică de ce serviciile tind să urce mai repede atunci când firmele își mută în facturi costurile cu energia și salariile. Pentru calculul tău contează concluzia practică. Dacă știi că cheltuielile tale sunt dominate de servicii, un depozit care bate la limită inflația oficială s-ar putea să nu o bată pe a ta.
Un calcul complet cu cifre din 2026
Un calcul complet pornește de la suma depusă, trece prin dobânda netă și se încheie cu împărțirea la indicele inflației. Pe cifrele INS din august 2026, un depozit de 20.000 de lei la 7% pe an ar fi adus un câștig real de sub 20 de lei, practic zero.
Să luăm, ca exemplu ipotetic, 20.000 de lei puși la bancă în august 2025, pe douăsprezece luni, cu o dobândă de 7% pe an. Dobânda brută este de 1.400 de lei, impozitul de 140 de lei, iar la scadență primești 21.260 de lei. Până aici, totul arată ca un câștig de 1.260 de lei.
Acum intră în scenă inflația de 6,2%. Împarți 21.260 la 1,062 și obții aproximativ 20.019 lei, adică valoarea sumei de la scadență exprimată în puterea de cumpărare din august 2025. Câștigul real e de vreo 19 lei, un randament real de circa 0,09%. Ai protejat banii, dar nu i-ai înmulțit.
Ce s-ar fi întâmplat cu alte variante?
Dacă ai fi prins doar 5% brut, adică 4,5% net, ai fi încasat 20.900 de lei. Raportați la inflație, ei valorează cam 19.680 de lei din august 2025, deci ai fi pierdut în jur de 320 de lei din puterea de cumpărare. Pe hârtie, tot câștig de 900 de lei ar fi apărut.
Iar dacă cei 20.000 de lei ar fi stat un an în contul curent, fără dobândă, ar fi ajuns să valoreze aproximativ 18.832 de lei în bani de anul trecut. Pierderea ar fi fost de aproape 1.170 de lei, fără ca vreo cifră din aplicația băncii să se fi mișcat. Comparația asta mi se pare cea mai grăitoare din tot calculul, pentru că arată că un randament real apropiat de zero nu e deloc un eșec.
Greșeala cu media pe douăsprezece luni
Să vedem ce iese dacă, din grabă, pui rata medie de 9,5% în locul ratei anuale. Împarți 21.260 la 1,095 și ajungi la circa 19.416 lei, adică o pierdere reală de aproape 3%. Concluzia ar fi complet diferită, și greșită, doar pentru că ai citit alt rând din același comunicat.
Costurile care nu apar în oferta băncii
Costurile ascunse ale unui depozit sunt pierderea dobânzii la lichidarea anticipată, comisioanele contului, condițiile atașate dobânzilor promoționale și, pentru sume foarte mari, contribuția la sănătate. Toate reduc dobânda netă și, implicit, randamentul real.
Lichidarea înainte de termen
La majoritatea depozitelor clasice, dacă retragi banii înainte de scadență pierzi dobânda promisă și primești, de regulă, dobânda la vedere, care e aproape nulă. Condițiile diferă de la o bancă la alta, așa că paragraful respectiv din contract se citește înainte de semnătură, nu în ziua în care ai nevoie de bani. Un depozit pe care îl spargi după zece luni poate avea un randament real clar negativ, chiar dacă oferta inițială arăta foarte bine.
Aici se vede și rostul fondului de urgență. Dacă ții deoparte o sumă separată, accesibilă imediat, nu mai ești pus în situația de a sacrifica dobânda unui depozit pentru o reparație la mașină.
Comisioanele și dobânzile cu condiții
Un depozit nu are, de obicei, comision propriu, dar e legat de un cont curent care poate avea unul lunar. Dacă plătești administrarea contului doar ca să ții deschis depozitul, comisionul anual trebuie scăzut din dobânda netă. Pe sume mici, această corecție poate înghiți o parte importantă din câștig.
Dobânzile cele mai bune vin adesea cu condiții, cum ar fi deschiderea online, încasarea salariului prin bancă sau aducerea de „bani noi”. Nimic greșit aici, numai că la prelungire dobânda promoțională poate să dispară. Calculul corect se face pe dobânda pe care o primești efectiv în fiecare perioadă, nu pe cea din bannerul de pe prima pagină a site-ului.
Contribuția la sănătate pentru sume mari
Dobânzile intră în categoria veniturilor pentru care, dacă totalul lor împreună cu alte venituri din investiții trece de pragul de șase salarii minime brute pe an, datorezi și contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) de 10%. Contribuția se calculează la un plafon fix, nu ca procent din dobândă, și se declară prin Declarația unică. Pragul se atinge abia cu depozite de ordinul sutelor de mii de lei, dar cine are astfel de sume trebuie să o includă în calcul.
Depozitele în euro și socoteala cu cursul de schimb
Randamentul real al unui depozit în euro, pentru cineva care cheltuie în lei, depinde de dobânda netă în euro, de evoluția cursului euro/leu și de inflația din România. Dacă vei cheltui banii în euro, compari dobânda netă cu inflația din zona euro, nu cu cea românească.
Să zicem că depui 10.000 de euro la 2,5% pe an, deci 2,25% net, când euroul costă 5,00 lei, iar la scadență cursul e 5,10. Primești 10.225 de euro, adică 52.147 de lei, față de 50.000 de lei la început, un câștig nominal de aproximativ 4,3% în lei. Împărțit la o inflație de 6,2%, rezultatul real este de circa minus 1,8%.
Dacă în același scenariu cursul ar fi rămas la 5,00, câștigul în lei ar fi fost doar de 2,25%, iar randamentul real ar fi coborât la aproximativ minus 3,7%. Vrei, nu vrei, depozitul în euro e și un pariu pe curs. Pentru cheltuieli viitoare în euro, cum ar fi studiile unui copil în străinătate, logica se schimbă și depozitul în euro devine o formă de acoperire, nu un pariu.
Ce arată istoria dobânzilor reale în România?
Istoria recentă a României arată perioade lungi în care dobânzile la depozite au rămas sub inflație, deci cu randament real negativ, și momente mai scurte în care relația s-a inversat. Depozitul a fost rareori un instrument de îmbogățire și mai des unul de limitare a pagubelor.
În anii ’90, când inflația anuală a trecut de trei cifre, economiile în lei s-au topit indiferent de dobânda oferită. Urmele acelei perioade s-au văzut până la denominarea din 1 iulie 2005, când 10.000 de lei vechi au devenit un leu nou. Pentru generația care a trăit asta, neîncrederea în depozitele în lei e mai degrabă memorie decât ideologie.
Între 2014 și 2022, Banca Centrală Europeană a ținut dobânda la facilitatea de depozit sub zero, iar depozitele în euro au adus aproape nimic. Apoi a venit valul de scumpiri, iar în România inflația anuală a trecut de 16% spre finalul lui 2022, cu mult peste dobânzile de la bănci. Cine ținea atunci bani în depozite a învățat pe pielea lui diferența dintre nominal și real.
AfacereaZilei.ro, publicație online de business și economie din România, a analizat pe larg modul în care inflația influențează economia și bugetele de zi cu zi. Anul 2026 arată un tablou mai nuanțat. Potrivit INS, rata anuală a inflației a coborât de la 10,4% în iunie la 6,2% în august, iar un depozit cu o dobândă bună începe să țină pasul cu prețurile.
Când un randament real modest rămâne o alegere bună
Un depozit cu randament real apropiat de zero rămâne o alegere rezonabilă pentru banii de care ai nevoie în următorul an sau doi, pentru fondul de urgență și pentru sumele pe care nu îți permiți să le vezi scăzând nici măcar temporar. Rostul lui e să conserve puterea de cumpărare, nu să o multiplice.
Siguranța are o valoare pe care formula lui Fisher nu o prinde. Potrivit Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB), depozitele sunt garantate până la echivalentul a 100.000 de euro pentru fiecare deponent, la fiecare bancă. Instrumentele cu randament mai mare nu vin cu o asemenea plasă de siguranță, iar diferența asta intră și ea în balanță când compari cifre.
Alternativele sigure trebuie totuși comparate corect. Dobânzile la titlurile de stat pentru populație nu se impozitează, așa că le pui față în față cu dobânda netă a depozitului, nu cu cea brută. Același depozit care pare mai generos pe hârtie poate pierde comparația după ce scazi cei 10%.
Iar când randamentul real e clar negativ, regula lui 72 îți arată costul în timp. Împarți 72 la pierderea anuală și afli în câți ani se înjumătățește puterea de cumpărare, adică vreo 24 de ani la minus 3% pe an. Pare departe, până îți dai seama că vorbim, de fapt, despre banii de pensie. Eu refac calculul la fiecare scadență, e o obișnuință de cinci minute care m-a ferit de multe iluzii.
Textul are caracter informativ și nu ține loc de consultanță financiară. Deciziile despre propriile economii rămân ale tale, iar formula te ajută doar să le iei cu ochii deschiși.
Întrebări frecvente
Contează dacă dobânda se plătește lunar sau la scadență?
Contează doar dacă dobânda plătită lunar se adaugă la capital și produce la rândul ei dobândă. Dacă o primești lunar într-un cont curent fără dobândă, efectul de capitalizare dispare și randamentul anual rămâne cel din contract. În calculul randamentului real folosești randamentul anual efectiv, adică ce ai în mână după douăsprezece luni, nu procentul afișat.
Trebuie să declar la ANAF dobânzile primite de la bancă?
Pentru dobânzile din depozitele deschise la bănci din România, impozitul de 10% este reținut și virat de bancă, deci nu ai de depus o declarație separată pentru impozit. Situația se schimbă dacă totalul veniturilor tale din investiții trece de pragul de la care datorezi CASS sau dacă ai dobânzi încasate din străinătate. În aceste cazuri, obligațiile se declară prin Declarația unică.
Este un cont de economii mai avantajos decât un depozit la termen?
Contul de economii îți permite să retragi banii oricând fără să pierzi dobânda acumulată, dar dobânda lui e de regulă mai mică și se poate schimba oricând. Depozitul oferă o dobândă fixă pe o perioadă stabilită, în schimbul blocării banilor. Pentru fondul de urgență contul de economii are sens, iar pentru sumele pe care știi că nu le atingi, depozitul aduce de obicei un randament real mai bun.
Cum compar un depozit pe 6 luni cu unul pe 12 luni?
Aduci ambele oferte la același orizont, de un an. Pentru depozitul pe 6 luni calculezi ce obții dacă îl prelungești o dată, ținând cont că la prelungire dobânda poate fi alta. Dacă te aștepți ca dobânzile să scadă, depozitul pe 12 luni îți blochează un procent mai bun, iar dacă te aștepți să crească, termenul scurt îți lasă loc de manevră.
Ce înseamnă concret un randament real negativ de 2%?
Înseamnă că, la scadență, suma din cont cumpără cu aproximativ 2% mai puține bunuri și servicii decât suma de la început. Pe 50.000 de lei, pierderea de putere de cumpărare este de vreo 1.000 de lei într-un an, chiar dacă soldul afișat a crescut. Pierderea nu apare nicăieri în extras și tocmai de aceea e atât de ușor de ignorat.
Pot avea randament real pozitiv dacă inflația scade în timpul depozitului?
Da, și e unul dintre puținele momente în care depozitele devin cu adevărat atractive. Dobânda o blochezi la deschidere, iar dacă inflația scade în lunile următoare, diferența dintre dobânda netă și inflație se lărgește în favoarea ta. Riscul simetric există și el, pentru că o inflație care urcă neașteptat îți poate transforma un randament real pozitiv într-unul negativ.
Se calculează la fel randamentul real pentru titlurile de stat?
Formula este aceeași, singura diferență fiind că la titlurile de stat pentru populație dobânda nu se impozitează. Folosești deci dobânda din prospect ca dobândă netă și o împarți la inflația din perioada deținerii. Dacă titlurile se pot vinde înainte de scadență la bursă, prețul de vânzare poate modifica randamentul efectiv, în plus sau în minus.
Cât de des ar trebui să refac calculul?
Cel mai util e să îl faci de două ori pentru fiecare depozit. Prima dată la deschidere, cu o estimare a inflației, ca să vezi dacă oferta are sens, și a doua oară la scadență, cu inflația reală din comunicatul INS, ca să știi ce ai obținut de fapt. Diferența dintre cele două calcule îți arată și cât de mult te poți baza pe prognoze.
De ce diferă randamentul real calculat de mine de cel din analizele din presă?
Diferența vine aproape întotdeauna din rata inflației aleasă sau din faptul că unele calcule pornesc de la dobânda brută. O analiză care folosește rata medie pe douăsprezece luni sau prognoza BNR va da alt rezultat decât una care folosește rata anuală din luna scadenței. Înainte să tragi concluzii, uită-te ce cifre a pus autorul în formulă.
